Rumänische Dorfgemeinschaft in Leschkirch


Pagini despre comunitatea românească din Nocrich

Cele mai vechi urme de locuire, pe teritoriul satului Nocrich, s-au descoperit întâmplător, în zona numită ”În Brazi” si constau în 2 topoare slefuite si perforate (din Neolitic) si dintr-o greutate pentru fus (fusaiol). Obiectele se păstrează în Cabinetul de istorie al scolii din Nocrich. Tot acolo se păstrează si o armă, o sabie dreaptă, cu două tăisuri (probabil romană) găsită tot ”În Brazi” – în râpele unui pârâu.
Colonizarea sasilor, în timpul regelui maghiar Geza al II-lea, aduce primele documente ce atestă locuirea: în 1263 un document vorbeste despre terra Nogrech, iar din 1374 apar alte denumiri, asemănătoare între ele – Leuskirch, Luschkirg, Leoschkirch sau Leschkirch.
Multă vreme Nocrich a fost sediul scaunului cu acelasi nume, unul din cele 7 scaune săsesti din Transilvania.
Existenta românilor în Nocrich nu poate fi pusă la îndoială. Potrivit regulilor nescrise din Evul Mediu, fiecare comunitate (natie) locuia un perimetru propriu si comunitătile nu se amestecau între ele. Zona numită ”În Români” nu a fost niciodată locuită de sasi.
În secolul XVII, într-o Conscriptie (recensământ) din 1694 se arată că în Tichindeal si Nocrich există 80 de gospodării părăsite de români, fugiti peste Olt. În actele vecinătătilor din Nocrich sunt pomenite vecinătăti românesti din localitate, la anul 1850.
Pe la 1760-1762 se pomeneste despre Tractul (Protopopiatul) Nocrich, cu 11 parohii ortodoxe. În Nocrich erau mentionate peste 30 de familii ortodoxe (români).
Din preajma anului 1800 stirile despre românii din Nocrich se înmultesc. Preotul Aron Metianu (preot paroh la Nocrich între anii 1904-1921) mentionează că, prin comasarea pământurilor, din 1897-1898, românii si-au făcut un păsunat de 167 de jugăre, proprietate a Societătii române de păsunat (Societate cu statute aprobate).
Tot românii ortodocsi aveau o Reuniune a femeilor cu capital de 400 de coroane, o societate a junilor, vecinătăti, masini agricole, etc.
Acelasi preot paroh aminteste că, potrivit unui recensământ din 1910 în Nocrich erau 1243 de locuitori. Dintre ei: 639 erau sasi, 506 români, aproximativ 100 de unguri, 17 jidani (evrei). Totalul locuitorilor pare mai mare! Ei locuiau în 263 de case si stăpâneau, împreună, 4597 jugăre de pământ.
Biserica ortodoxă, ca si institutie, trebuie să fi existat pe tot parcursul existentei satului Nocrich. În secolul XVII slujbele s-au tinut în case particulare. În secolul XVIII s-a construit o biserică din lemn, cu un singur clopot. Biserica s-a vândut mai târziu în satul Porcesti.
Actuala biserică a fost construită între anii 1820-1840. Credinciosii au făcut donatii dar au prestat si multe ore de muncă până au reusit să ridice biserica. La sfiintire a participat episcopul Vasile Manera. Biserica are hramul Sf. Vasile cel Mare – sărbătorit la 1 ianuarie.
Biserica este asezată în partea de Vest a satului, la nr. 243, si are dimensiuni relativ mici: altarul 3,5/3,5 m; tinda 5,40/12 m; coridorul de intrare 2,30/2,70 m. Iconostasul a fost realizat de pictorul Mircea Boeriu, din Blaj, în anul 2004. Între 2006 si 2008 pictorul bisericesc Ioan Dobre execută pictura interioară, în tehnica tempera. Fondurile au provenit de la credinciosi si Primăria Nocrich.

Notă: Majoritatea datelor provin din lucrarea ”Parohia Nocrich-încercări monografice” scrisă de preotul paroh Aurel Avram, conducătorul actual al parohiei, încă din 1986. Îi aducem calde multumiri pentru bunăvointa de a ne pune la dispozitie această lucrare.

 

von Prof. Mihulet Achim

 

© Copyright 2011 leschkirch nocrich im dialog - Impressum